sâmbătă, 25 decembrie 2010

Memories.

Un pat atat de mare...si gol. Eu stau pe margine si imi vin in cap imaginile tuturor fostilor mei prieteni... De ce doar pe unul din ei il vad langa mine? De ce doar pe unul din ei il vreau langa mine? Inca... Inca esti aici... In mintea mea, in inima mea...in ochii mei. Problemele de acasa par mult mai grave acum ca nu le putem impartasi... la fel si cele de la scoala si din societate... Chitara sta neatinsa in coltul ei de atata timp... noroc ca o mai sterge mama de praf... Incerc sa ma regasesc in muzica si in persoanele care iti seamana atat de mult. Nu pot sa cred ca ma multumesc cu asta! Nu pot sa cred ca am ajuns sa te caut si sa gasesc cate o farama din tine in fiecare iar atunci sa zambesc.
Am intrebat un prieten cum ma poate descrie intr`un singur cuvant...a raspuns "Ana". Care Ana? Aceea pe care ai cunoscut`o si tu probabil...pentru ca aia sunt eu, de fapt! Si acea Ana vreau sa fiu, alaturi de tine. Nu ma lasa sa ma pierd de tot, nici pe mine si nici persoanele din jurul meu. Nu ma lasa sa uit cine sunt si sa fiu in continuare acea scorpie egoista. Nu merit asta. Am nevoie de tine, mai mult ca oricand.